Inca mai astept, privind in gol..

Simt cum parca stau intins pe iarba.. o iarba neagra ce ma tine tintuit la pamant, fara sa ma pot misca. Ma tine sa vad cerul, care nu era albastru, era un cer al amintirilor, puteam doar sa vad si sa simt lipsa. Simt vantul cum se joaca in parul meu.. vantul.. distrugea zgomotul linistii in care ma tinea iarba aceea neagra. Nu stiu daca e adevarat, peisajul apocaliptic in care ma aflam nu era adevarat, dar durerea ce o provoca era reala.. cum poate ceva ireal sa doara?

Nori negrii aprinsi se strang de-asupra mea, si incep sa ma picure cu lacrimi.. Fiecare picatura parca zdrobea cate putin din mine, doar atat cat sa simt ca doare, fara sa ma ucida.. Incerc sa ma misc dar nu pot..cu cat incerc mai mult cu atata planta aceea malefica ma ingropa mai mult parca in pamant.

Dintr-o data, aud un ras… atat de familiar, atat de plin de dragoste, totusi nu simteam absenta stramtorii.. simt cum mirosul ei imi umple usor gandurile, insa la fel, fara absenta stramtorii ierbii… era doar o farsa a ierbii ca sa ma faca sa sufar mai mult? Era oare otrava ei halucinogena? Ma uit in jur.. o vad cu un aparat foto vrand sa faca poze.. Dintr-o data imi simt fata izbita de zapada cu apa… Atunci mi-am dat seama ca era o amintire…

Da, intr-adevar era otrava halucinogena a ierbii. Ma tragea atat de tare, ma strivea de pamant, ma condamna la intuneric.. totusi durerea provocata de amintiri, era o durere dulce..

Simt adierea aceea iar.. innebunesc? Mi se pare oare ca vantul vorbea cu mine? Imi soptea ceva si nu puteam sa inteleg.. printre cuvintele nedeslusite, am inteles cu greu “ridica-te!”. Dar nu puteam. Sau nu vroiam? Natura distructiva a omului imi zicea ca trebuie sa sufar. Pana la urma, tot ce mi-a ramas de la tine erau amintiri. Chiar daca erau provocate de acea intunecata iarba.. erau ale mele.. nu puteam sa le traiesc dar puteam sa le vad.. Perdusem totul de la tine..imi era frica sa ma ridic.. daca pierdeam si amintirile?

Inchid ochii, ii strang… Dintr-o data cineva imi pune piedica… CUM?! eu stateam intins.. Aud un ras.. acelasi ras plin de dragoste.. era iar o amintire, Doamne cat de dor imi e.. intind mana spre fata ei, nu mai vroiam sa respect amintirea, vroiam doar sa o ating, sa o sarut.. sa o tin in brate. Dar can sa o ating totul a disparut ca un nor.. nu aveam voie. deschid ochii.. nu puteam sa ma uit in jur, dar simteam cum eram acoperit cu pamant. Ce este cu iarba asta? De unde e ea? Cum poate sa ma tina atat de strans, sa ma otraveasca cu spinii ei si sa ma ingroape in ea?! Daca durerea e reala cred ca e si ea reala…

Aud iar vantul.. Mi se pare ciudat.. de fiecare data cand aud acel vant, cand il simt, parca vad cum iarba se ofileste.. slabeste… adierea se apropie de mine.. pot sa o vad! Reusesc sa imi trag mana dreapta din tepii si spinii ce se hraneau din durere.. intind mana catre adiere, o ating… brusc aud ce zice.. nu imi venea sa cred.. era glasul ei.. “Ridica-te.. cauta-ma, am nevoie de tine” soptea adierea catre mine.. De ce? De ce asa?! De ce acum?..  Are nevoie de mine.. daca e doar un vis iar? Daca e doar o capcana, o iluzie? Totusi, trebuie sa incerc…

“Ia-ma.. o parte din mine este in tine (imi soptea ea)… Nu ma lasa sa cad, am nevoie de iubirea ta”. Cu fiecare cuvant pe care il soptea imi era mai usor sa ma eliberez. Am decis sa merg spre ea. Am decis sa ma duc sa o ajut, chiar daca putea sa fie doar o iluzie. Era datoria mea sa o ajut..

“Vino la mine, prezentele de langa mine sunt atat de false.. sunt singura in intuneric”. Cum?! cum putea sa fie asa cand era aici cu mine, cand a putut sa ma ajute sa ies din mormantul ce se construise in jurul meu?

“Urmeaza-ma” Aud adierea cum ma trage spre ea ca o gaura neaga.. dar de data asta nu mai simteam stramtoarea..  iar felul in care ma tragea spre ea.. este acelasi cu care zambetul ei ma atragea.. Am ajuns in cele din urma in fata unui castel mare, intunecat… Usile nu erau din lemn sau metal.. era acea buruiana malefica cu tepi otravitori. “Mergi cu incredere, eu sunt cu tine” imi sopteste adierea. Cine esti tu? Ce esti tu? o intreb. “Eu sunt dragostea ta… tu mai creat, tu m-ai hranit, tu m-ai impartit cu EA.. eu sunt acum o parte din voi.. si ma voi stinge in curand.. salveaza-ma salvandu-te”..

Ce a vrut sa zica cu asta? Sa salvez adierea salvandu-ma? Nu inteleg bine ce zice, dar sunt hotarat.. voi distruge tot ce imi sta in cale. Cu o singura atingere distrug iarba. Cum am facut asta? Am incredere in mine, am incredere in adiere. Dar ce inseamna ce mi-a zis..? Intru in palat… era gol.. nu avea nici o camera, nici un hol.. nimic.. doar pereti si acoperis.. era un mare gol.. Un suflet gol?! Ma uit la tavan.. pe el se derulau secvente cu amintiri.. Brusc mi-am dat seama ca aici e un mormant asemenea celui din care m-a salvat adierea… In mijlocul acelui palat era o mare galma de ierburi otravitoare…

Ma uit la adiere si o intreb “Aici? Asta e mormantul meu? Nu se poate..? Sa fie asta explicarea dihotomismului omului? Eu asa cum exist acum, ceea ce ai salvat tu, ce e? Sufletul meu?”. Ea raspunde “Iti vei raspunde singur la intrebari.. Elibereaza-te  si vei vedea..”

Ma duc cu incredere si cu o ura deosebita fata de acel mormant. Vreau sa il distrug! Vreau sa ma eliberez.. Dupa ore de lupta grea.. deslusesc o mana..iesea dintre adancuri, de unde era ingropat sufletul sau trupul ( nu imi dau seama inca ) la care adierea se referea.. putea sa fie orice.. vorbele ei imi rasunau incontinuu in minte: “salveaza-ma salvandu-te”.. Vocea ei era atat de cunoscuta..

Reusesc sa dau totul la o parte.. si vad.. nu pot sa cred ce vad! O vad pe EA.. Fata din amintirile mele! Ma frec la ochi.. si ma uit iar la ea.. era atat de frumoasa.. Of, trebuie sa te fi chinuit mult buruiana asta… de ce te-a ingropat cu fata in jos? Nu te-a lasat sa vezi nici macar amintiri? Ma uit in jurul meu dupa adiere.. Nu era nicaieri.. ma uit la fata.. deschisese ochii.. o lacrima luminoasa i s-a prelungit pe obrazul zgariat si murdar de pamant.. “Te-ai intors la mine! Nu pot sa cred! Te iubesc atat de mult” imi sopteste ea.. “Nu ma lasa aici, vino dupa mine! Salveaza-ma salvandu-te!”

Deschid ochii si vad camera mea mica.. ma uit in jur cautandu-o, dar nu e.. a fost un vis.. deschid geamul, si simt o adiere, aud cuvintele din vis “salveaza-ma salvandu-te”. Ea era una cu mine.. Acum mi-am dat seama! In visul asta se “materializase” tot ce am simtit decand nu am mai vazut-o. Ea este una cu mine, trebuie sa ma duc sa imi salvez sufletul.. Trebuie sa o salvez.. trebuie sa ma duc dupa ea.

Suspin.. nu era suspinul meu, era al ei.. ce legatura puternica!

Ma duc sa o salvez! Am avut lumea in sarut, o voi avea iar! Si de data asta, nu voi lasa nimic sa se intample cu ea, cu mine.. suntem uniti, si nu a putut nimic sa ne desparta cu adevarat..

Buun.. avem aici 2 video-uri, in caz ca unul nu va ajunge ))

Acest prim video incepe cu “melodia” care banuiesc ca se numeste “sex cu un extraterestru sau cu Dan Diaconescu”:)). Dupa ce termina a se face de cacat prin mimica, bineinteles ca o sa incerce si o sa reuseasca sa se faca de cacat si verbal:

Al doilea videoclip, in care “ea” este descrisa chiar de la inceputuri de catre prezentatorul emisiunii cu cuvantul eroina( cred ca prezentatorul vroia sa rosteasca un sinonim al cuvantului “gunoi”.. dar a gresit.. intelegem, se mai intampla ), ea va da in fata publicului alaturi de un copchil chinuit de soarta.. marian valorosul.. care pare ca e un autist luat de pe strada.. in fine..
Priviti:

Lasati-va parerile daca vreti, si, la fel, nu uitati sa umpleti steluţe (Please rate )

Cam asta se poate intampla:

Si asta:

Va las sa vedeti voi mai multe despre ea:

Hope you liked it, and don’t forget to rate!
D.W.

Dar nu va faceti griji, acest tree-hugger  este mai rezistent decat pare si desi trece printr-o durere incredibila, la sfarsitul acestui videoclip va va cuceri inimile cu un zambet de..well you will see.

Sunt sigur ca o sa vi se para foarte atractiv acest specimen.. atat de atractiv incat sunt foarte sigur ca fetele vor scrie commenturi cu o singura mana.. ))))

Enjoy:

Don’t forget to rate!

Check this out:

Hope you liked it, don’t forget to rate! :

Cheers,
D.W.

Despre primul.. un caine care se crizeaza cand.. ahm.. mai bine va uitati voi

Si al 2-lea video.. e despre faimosul counterstrike, numai ca.. e prezentat putin altfel, intr-o animatie flash foarte reusita
And that is my favourite:

Thnx for watching, don’t forget to rate and see ya tomorrow

eMAG – Furnizorul solutiilor complete!