Pesimism VS Optimism

Am observat ca din ce in ce mai multa lume se ingroapa in pesimism. Which is sad. La intrebarile mele (de ce esti asa pesimist/a?) am primit raspunsuri cum ar fi “nu sunt pesimist/a ci doar realist/a” sau “speranta ar trebui sa aduca confort, nu durere” si inca cateva variante care nu merita precizate aici.. chestii prea obisnuite. In schimb, acestea doua mi-au atras atentia.

Sa o luam pe prima, cea cu “sunt realist/a”. Sunt doua posibilitati. Ori ard eu de atata optimism incat traiesc in alta lume, ori deja persoana respectiva a inceput sa se complaca in situatia in care e, si o ia ca pe ceva normal…ceva de genul “mai rau de atata nu se poate” sau “ma astept la orice”. Care la prima vedere nu e chiar atat de rea, pentru ca, asa cum am mai spus, te poti astepta la orice, si viata asta stupida in care traim (1-0 pentru pesimism) nu te mai poate lovi atat de tare. Tadaaam. Dar sa privim si cealalta parte a subiectului. Partea cu <<“eu sunt realist/a” dar defapt persoana respectiva a inceput sa se complaca [..]>>; are o a doua jumatate. Cea a stagnarii. Adica devii un mic robotel cu o mare perna protectiva pe fata ca sa nu iti mai sara capacele si piulitele cand o iei de la viata. Totodata, din cauza pernei aleia, nici nu te mai poti bucura de partile bune ale vietii, care chiar daca pentru unii sunt putine, totusi te ajuta sa te ridici. E ca si cum viata ti-ar spune “ia, gusta.. e dulce, nu? Mai vrei? Hai si ia-ti”. Numai ca perna aia nu te lasa sa vezi aceste mici lingurite de dulceata. Si ramai acolo, simtind doar vibratiile unui maret “mawashi” primit de la viata o data pe zi. Ia deschide ochii, vezi ca soarele e acolo si straluceste ca tu sa poti vedea, sa iti creezi niste mici placeri care te ajuta sa urci ca pe niste trepte de acolo de unde tu stagnezi si prinzi panza de paianjen pangandu-ti de mila.

Asaamm… Urmatorul raspuns interesant era cel cu “speranta ar trebui sa aduca confort, nu durere”. Apai confortul prezent este cel al increderii ca in viitor va fi bine. Chiar daca e mic, asa cum am zis mai sus, acest confort iti ofera o mica “treapta” pe care poti sa urci in sus. Normal ca nu se va intampla instant nici un miracol cand zici ca “Ha.. gata! Imi e bine! Sunt optimist” apoi te intorci iar cu nasu-n perna aia batatorita si te intrebi ca de ce nu se intampla nimic.. Speranta ca poate vei fi angajat, ca poate el/ea se va uita la tine, ca poate el/ea o sa inceapa sa nu te mai minta, ca poate o sa iei capacitatea/bacul/examene/licenta bla bla.., ca stiu eu… orice altceva, este de asemeni RELATIVA. Adica nu incerca sa speri ca.. poate intr-o zi te trezesti cu un “S” pe piept si vei putea zbura… s-ar putea sa faci o mica gura de metrou daca incerci. 😐

Speranta este ceva ce trebuie luat din aproape in aproape, ceva care sa te ajute sa iti dea putere sa scoti nasul din perna aia. Si ce daca nu a mers din prima? Cazi? Te ridici si mergi mai departe pentru ca in curand o sa vezi (daca nu ti-ai dat seama inca) ca esti cam pe cont propriu. Tu trebuie sa te ajuti in primul rand. Iar asta o faci cu ajutorul sperantei. Iar speranta trebuie ajutata cu fapte 🙂 (exemplu stupid, dar ca sa intelegeti: iti place de el/ea, incearca.. nu sta in fata cu un ziar cu doua gauri in el, sperand ca iti va observa freza… nu se va intampla..)

Asa ca scoateti capul din perne, mergeti si uitati-va in jur.

E imposibil sa nu fie ceva care sa nu va incante sufletelul.

It will be ok in the end! It’s not ok, so it’s not the end…

Cheers,

D.W.